1. [DEX '09] FOIRE, foiri, s. f. Acțiunea de a (se) foi2 și rezultatul ei; forfotă, foială. – V. foi2.
2. [MDA2] foire sf [At: DA ms / P: fo-i~ / Pl: ~ri / E: foi1] 1 (Îvp) Umflare și dezumflare asemenea unor foaie. 2 (Îvr) Suflare în foaie. 3 (Pop; fig) Batere. 4 Forfotă.
3. [DEX '98] FOIRE, foiri, s. f. Acțiunea de a (se) foi2 și rezultatul ei; forfotă, foială. – V. foi2.
4. [DLRLC] FOIRE s. f. Acțiunea de a (se) foi. Am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adîncuri suiau în zig-zaguri spre acele de fulger ale ploii. SADOVEANU, N. F. 74. Foirea urdiei a pornit din nou, ca a unui balaur cu multe capete și labe care se tîrîia prin mlaștină. id. F. J. 762.
5. [DEX '09] FOI2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
6. [MDA2] foi1 [At: NEGRUZZI, S. II, 233 / Pzi: ~esc / E: ml *follire (= follere) sau foaie] 1 vi (Îvp) A se umfla și a se dezumfla ca niște foaie. 2 vi (Îvr) A sufla în foaie. 3 vt (Pop; fig) A bate. 4 vi (D. o colectivitate, o mulțime) A forfoti (2). 5 vi (D. un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care circulă. 6 vr A se fâțâi (2). 7 vr A se răsuci de pe o parte pe alta (căutându-și o poziție comodă). 8 vr (Fig) A se codi. 9 vt (Rar; subiectul este mulțimea care forfotește) A copleși pe cineva. 10 vt (Subiectul indică insecte) A chinui pe cineva. 11 vt A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.
7. [CADE] FOI2 (foesc) vb. intr. și refl. 1 🔧 A sufla cu foii (fierarului): Din foi foia, Din ciocan pleasnea VOR. ¶ 2 A se umfla și a se desumfla ca foalele fierarului: pîntecele li foește ca foile de la Țigan ȘEZ. ¶ 3 Fig. A mișuna, a furnica: fetele și flăcăii ... foiau prin sat în toate părțile CRG.; ¶ 4 Fig. A umbla încoace și încolo fără astîmpăr, a se mișca într’una: bătrîna ... se foia fără rost, pînă ce căzu pe o bancă din cerdac D. -ZAMF. ¶ 5 Fig. familiar tr. A bate, a trage o bătaie: am să te foesc urît PAMF. [pl. foi < foale].
8. [DEX '98] FOI2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.
9. [DLRLC] FOI2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Subiectul este o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti. V. furnica. Oamenii, în sumane și cu cușme, foiau, se strecurau în șiraguri dese, grămădindu-se unii în alții. SADOVEANU, O. IV 45. Lumea foia pe jos, fără treabă, și totuși, preocupată. D. ZAMFIRESCU, R. 6. Fetele și flăcăii, gătiți frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate părțile. CREANGĂ, A. 123. ♦ (Subiectul este locul unde mișună o mulțime) A fi plin de lume care mișună. Cetatea foia de viață. SBIERA, P. 153. O poiană... ce foiește de oameni, ca un roi. ALECSANDRI, P. III 214. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pînă colo; a se fîțîi. Țîțaca Leona... se foia din odaie în cerdac și din cerdac în odaie. SADOVEANU, N. F. 134. ♦ Fig. A se codi. Aprinde felinarul! Sublocotenentul se cam foia. – Să nu ne vadă, d-le major. D. ZAMFIRESCU, R. 120. ♦ A-și întoarce corpul de pe o parte pe alta, a se mișca, a se învîrti. Jimboreanu se foi în paie, trezindu-se. CAMILAR, N. I 63. Se foi mult pe laiță, pînă ce își dădu seama că toate sînt sărace și necăjite ca și ea. id. TEM. 54. N-am spus eu? a rîs blînd moșneagul, cu gura-i știrbă, foindu-se în rantia-i sură. SADOVEANU, N. P. 357. 3. Tranz. (Cu privire la unele obiecte de îmbrăcăminte) A mișca, a învîrti în jurul corpului. Femeia încercă să rîdă, foindu-și fustele. DUMITRIU, V. L. 40.
10. [Șăineanu, ed. VI] foì v. Mold. a furnica: poiana ce foiește de oameni ca un roiu AL. [Origină necunoscută].
11. [Scriban] foĭésc v. intr. (ung. folyni, a se revărsa). Mișun, furnic, mă mișc în coace și’n colo în mare număr: foĭaŭ vermiĭ în cadavru. Îs plin de o mare mulțime care se mișcă: foĭește țara de Jidanĭ. V. refl. (cp. și cu foșnesc, fojgăĭesc). Mă învîrtesc, mă fîțîĭ, mă codesc, mă tot mișc nehotărît: îmbracă-te odată și nu te maĭ foi atîta!
12. [DOOM 3] foire s. f., g.-d. art. foirii; pl. foiri
13. [DOOM 2] foire s. f., g.-d. art. foirii; pl. foiri
14. [DOOM 3] foi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiesc, 3 sg. foiește, imperf. 1 foiam; conj. prez. 1 sg. să foiesc, 3 să foiască
15. [DOOM 2] foi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foiesc, imperf. 3 sg. foia; conj. prez. 3 să foiască
16. [IVO-III] foiesc, foiască 3 conj., foiam 1 imp.
17. [DRAM 2021] foí, foiesc, v.r. (reg.) A se răsuci pe o parte și pe alta, a nu avea stare, a nu-și găsi locul. – Moștenit din lat. *follire (= follere) sau foaie (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL