1. [MDA2] fluierătură sf [At: PANN, S. 1, 4/8 / P: flu-ie~ / Pl: ~ri / E: fluier + -ătură] 1 Sunet pe care îl emite cineva cântând din fluier (1). 2 Sunet pe care îl emite cineva suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură Si: fluier (5). 3 (Lpl) Fluierături (2) ale publicului în semn de aprobare sau dezaprobare la spectacole, competiții sportive etc. 4 Șuierătură. 5 Suflare puternică (și zgomotoasă) a vântului.
2. [CADE] FLUIERĂTURĂ (pl. -turi) sf. Sunetul de durată scurtă scos din fluier sau fluierînd cu gura [fluiera].
3. [DLRLC] FLUIERĂTURĂ, fluierături, s. f. 1. Sunet scos din fluier sau fluierînd din gură. ◊ (Despre cîntecul unor păsări) S-auzeau pe imaș fluierăturile mărunte ale bobocilor. CAMILAR, TEM. 73. 2. Șuierătură, șuierat. Departe se auzea fluierătura unei locomotive. PAS, Z. I 127. ♦ Suflare puternică a vîntului. Fluierătura viforului, descărcările și scăpărarea trăsnetelor se apropiau de ei. DUMITRIU, P. F. 15.
4. [Scriban] fluĭerătúră f., pl. ĭ. Vest. Șuĭerătură.
5. [MDA2] șuierătură sf [At: BIBLIA (1688), 1762/50 / Pl: ~ri / E: șuiera + -ătură] 1-7 Șuierat1 (1-7). 8 Sunet strident, ascuțit și prelung, produs prin suflarea cu putere a aerului printre buzele întredeschise, printre dinți, printre degetele băgate în gură sau cu ajutorul unui instrument special Si: șuier (1), șuierat1 (8), (rar) șuierare (8), (îvr) șuieret. 9 Sunet (ascuțit) scos de unele animale, păsări sau insecte Si: șuier (2), șuierat1 (9), (rar) șuierare (9). 10 Zgomot caracteristic, ascuțit și puternic, pe care-l face vântul, furtuna, vijelia etc. Si: șuier (3), șuierat1 (10), vâjâit, (rar) șuierare (10). 11 Zgomot strident, scurt și intens produs de anumite obiecte, corpuri care se deplasează, se mișcă, se învârtesc ori spintecă aerul cu iuțeală sau care se freacă violent de o suprafață dură Si: șuier (11), șuierat1 (11) (rar) șuierare (11).
6. [Scriban] șuĭerătúră f., pl. ĭ. Est. Rezultatu șuĭerăriĭ: s’a auzit o șuĭerătură. Modu cum șuĭerĭ: șuĭerătura asta nu-mĭ place. – În vest fluĭerătură.
7. [DOOM 3] fluierătură s. f., g.-d. art. fluierăturii; pl. fluierături
8. [DOOM 2] fluierătură s. f., g.-d. art. fluierăturii; pl. fluierături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL