1. [DEX '09] FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris). – Et. nec.
2. [MDA2] florinte sm [At: MARIAN, O. I, 387 / Pl: ~nți / E: nct] 1 Pasăre mică din familia fringilidelor, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui Si: brotăcel, cârligel, (Trs) floranță (1), florean (1), florințel, păunior, verdoni (Carduelis chloris chloris). 2 (Îc) ~-balcanic (sau ~ bănățean, ~le-lui-Parrot, ~- sudic) Specie de florinte (1) care trăiește mai ales în Banat (Chloris chloris Muhlei).
3. [CADE] FLORINTE, FLORANȚ, FLORIAN, FLOREAN sm., FLORANȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 Păsărică frumoasă, de coloare verde-măslinie, amestecată pe ici pe colo cu galben (Fringilla chloris) (🖼 2150): măcălendri, stigleți, floreni ... își găsesc aici sălașul GRL. [comp. gr. χλορίς; tc. florija].
4. [DLRLC] FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică sedentară, cu ciocul gros și roșiatic, cu pene măslinii, afară de bărbie și gușă care sînt gălbui (Chloris chloris chloris); florean. Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă. IOSIF, P. 34. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți. MARIAN, O. I 389.
5. [Șăineanu, ed. VI] florinte m. od. fiorin de aur: veșmânt prețuit 15.000 florinți BĂLC. [Abstras din pl. florinți, cei dintâi fiorini fiind bătuți la Florența].
6. [Șăineanu, ed. VI] florinte m. pasăre cântătoare de coloare verde, numită și pișcă’n flori (Fringilla chlori).
7. [Scriban] florinte, V. florean și florin.
8. [CADE] FLORANȚ(Ă) 👉 FLORINTE.
9. [CADE] FLOREAN2 👉 FLORINTE.
10. [CADE] FLORIAN 👉 FLORINTE.
11. [CADE] ❍FRANȚOZ sm. 1 FRANȚUZ ¶ 2 Trans. PĂC. 🐦= FLORINTE.
12. [DOOM 3] florinte s. m., art. florintele; pl. florinți
13. [DOOM 2] florinte s. m., pl. florinți
14. [DAR] florinte1, florinți, s.m. (înv.) monedă de aur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL