1. [DEX '09] FLEȘĂ, fleșe, s. f. 1. Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în Evul Mediu, la construcțiile monumentale ale bisericilor. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică și rapidă a corpului înainte. – Din fr. flèche.
2. [MDA2] fleșă sf [At: DEX / Pl: ~șe / E: fr flèche] 1 Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în Evul Mediu, la construcțiile monumentale ale bisericilor. 2 Partea din spate a afetului unui tun. 3 Procedeu ofensiv la scrimă, constând în deplasarea energică și rapidă a corpului înainte. 4 (Îs) Atac în ~ Atac rapid, ca săgeata.
3. [DEX '98] FLEȘĂ, fleșe, s. f. 1. Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în evul mediu, la construcțiile monumentale ale bisericilor. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică și rapidă a corpului înainte. – Din fr. flèche.
4. [DN] FLEȘĂ s.f. 1. Acoperiș foarte înalt în formă de săgeată, folosit la turnurile monumentale. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constînd din deplasarea energică a corpului spre înainte. ◊ Atac în fleșă = atac repede, ca săgeata. [< fr. flèche].
5. [MDN '00] FLEȘĂ s. f. 1. element de acoperiș foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale. 2. partea din spate a afetului unui tun. 3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte. (< fr. fléche)
6. [DOOM 3] fleșă s. f., art. fleșa, g.-d. art. fleșei; pl. fleșe
7. [DOOM 2] fleșă s. f., art. fleșa, g.-d. art. fleșei; pl. fleșe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL