1. [MDA2] fleoncăni vi vz flencăni
2. [CADE] FLEONCĂNI, FLONCĂNI (-ănesc), FLONCĂI (-căiu) vb. tr. și intr. familiar A-i toca mereu gura, a trăncăni: fleoncănii de geaba, n’am putut răzbi la dînsa JIP.; odată dacă te-am ales, tu ești a mea, floncănească lumea ce va vrea ISP.; i se tîmpește mintea, crezînd numai la ce fleoncăie popa JIP. [fleoancă].
3. [DLRLC] FLEONCĂNI vb. IV v. flencăni.
4. [Șăineanu, ed. VI] fleoncănì v. a flecări, a spune verzi și uscate.
5. [DEX '09] FLENCĂNI, flencănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi multe și fără rost; a trăncăni. – Fleancă + suf. -ăni.
6. [MDA2] flencăni vit [At: JIPESCU, O. 43 / V: ~eon~, flon~ / Pzi: ~nesc / E: fleancă + -ăni] 1 (Pop) A trăncăni. 2 (Ban) A hoinări. 3 (Reg) A se bălăbăni. 4 A nu fi bine fixat.
7. [MDA2] floncăni v vz flencăni
8. [CADE] FLENCĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. 1 – FLEONCĂNI: măsura șanțul dintr’un loc într’altul, flencănind din gură RET. ¶ 2 Băn. A hoinări, a umbla haimana, a bate podurile.
9. [CADE] FLONCĂNI 👉 FLEONCĂNI.
10. [DLRLC] FLENCĂNI, flencănesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A trăncăni, a vorbi multe și fără rost. Ia tacă-ți gura și nu mai flencăni. POPESCU, B. II 105. – Variante: fleoncăni, fleorcăi vb. IV.
11. [DLRLC] FLEORCĂI vb. IV v. flencăni.
12. [Scriban] flencăĭésc și -ănésc (vest), fleoncăĭésc și -ănésc (est), v. intr. (eo dift. Imit. înrudit cu rut. flinĭkati, a scînci). Iron. Vorbesc mult și plicticos, dîrdîĭ: ĭa nu maĭ fleoncăni, măĭ!
13. [Scriban] fleoncăĭésc, -ănésc, V. flencăĭesc.
14. [Scriban] fleórcăĭ și -ésc (mă), a -í v. refl. Triv. Mă cufuresc mult. V. leorcăĭ.
15. [DOOM 3] flencăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flencănesc, 3 sg. flencănește, imperf. 1 flencăneam; conj. prez. 1 sg. să flencănesc, 3 să flencănească
16. [DOOM 2] flencăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flencănesc, imperf. 3 sg. flencănea; conj. prez. 3 să flencănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL