1. [MDA2] fleoncăi vi [At: JIPESCU, O. 116 / Pzi: ~esc / E: fleoancă] (Reg) A vorbi necuviincios.
2. [CADE] FLEONCĂNI, FLONCĂNI (-ănesc), FLONCĂI (-căiu) vb. tr. și intr. familiar A-i toca mereu gura, a trăncăni: fleoncănii de geaba, n’am putut răzbi la dînsa JIP.; odată dacă te-am ales, tu ești a mea, floncănească lumea ce va vrea ISP.; i se tîmpește mintea, crezînd numai la ce fleoncăie popa JIP. [fleoancă].
3. [Scriban] flencăĭésc și -ănésc (vest), fleoncăĭésc și -ănésc (est), v. intr. (eo dift. Imit. înrudit cu rut. flinĭkati, a scînci). Iron. Vorbesc mult și plicticos, dîrdîĭ: ĭa nu maĭ fleoncăni, măĭ!
4. [Scriban] fleoncăĭésc, -ănésc, V. flencăĭesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL