1. [DEX '09] FLECUI1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.
2. [DEX '09] FLECUI2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.
3. [MDA2] flecui1 vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: ger flecken] (Reg) A uda și a murdări cu noroi.
4. [MDA2] flecui3 vr [At: ȘEZ. VII, 114 / Pzi: ~esc / E: ns cf fleci, fleciui, flecni, fleșcăi] (Reg) 1 A se muia (la fiert). 2 A se sfărâma. 3 A se moleși. 4 (Fig) A se îmbăta tare. 5 A ninge și a ploua simultan.
5. [MDA2] flecui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: flec + -ui] A pune flecuri la încălțăminte.
6. [CADE] ❍FLECUI (-uesc) vb. tr. și refl. Mold. A (se) sdrobi prefăcînd(u-se) într’o masă moale, din care curge zeamă: cînd au fiert bine (barabulele), se flecuesc cu melesteul ȘEZ.; fasolele ... cu dosul lingurii se flecuesc pînă ce se fac ca un aluat ȘEZ..
7. [DLRLC] FLECUI, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărîma. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. ◊ Fig. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157.
8. [Șăineanu, ed. VI] flecuì v. a se moleși. [V. fleac].
9. [DOOM 3] flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, 3 sg. flecuiește, imperf. 1 flecuiam; conj. prez. 1 sg. să flecuiesc, 3 să flecuiască
10. [DOOM 2] flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 să flecuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL