1. [DEX '09] FLAMENCO s. n. Dans popular andaluz. – Din sp. flamenco.
2. [MDA2] flamenco sni [At: DN3 / E: sp flamenco] 1 Dans popular andaluz. 2 Melodia după care se execută flamenco (1).
3. [DN] FLAMENCO s.n. Dans popular andaluz; melodia acestui dans. [< sp. flamenco].
4. [MDN '00] FLAMENCO s. n. gen al muzicii populare spaniole, la țiganii din Andaluzia, care combină cântecul și dansul pe un acompaniament de chitară și castaniete. ◊ (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset. (< sp. flamenco)
5. [DOOM 3] flamenco (dans) s. n., art. flamencoul
6. [DOOM 2] *flamenco (dans) (hisp.) s. n., art. flamencoul
7. [DTM] flamenco v. cante flamenco.
8. [DTM] cante flamenco, specie tipică a muzicii populare spaniole vehiculată îndeosebi de țiganii din Andaluzia; „unul dintre fenomenele cele mai remarcabile ale cântecului din Spania de sud” (José Bergamin). De origine controversată, locuțiunea desemnează nu atât forma muzicală cât genul (I, 3); c. este un stil* melodic, caracterizat printr-un bogat desen melismatic* și un modalism specific (apropiat de unele aspecte ale muzicii indiene și arabe) și totodată un stil de interpretare vocală, cu caractistice efecte de falset*. Deși De Falla a propus încă din 1922, o distincție între stratul cel mai vechi al acestui folclor, cante jondo*, și c. (cel din urmă înglobând aspectele sale mai recente), clasarea genurilor și subgenurilor este încă în discuție. C. are ecouri directe în muzica cultă spaniolă (De Falla, Amorul vrăjitor, 7 cântece spaniole etc.); de asemenea, în muzica ușoară* și în folclorul comercial, de spectacol.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL