1. [DEX '09] FLAMBOAIANT, -Ă, flamboaianți, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării. [Pr.: -boa-iant] – Din fr. flamboyant.[1]
2. [MDN '00] FLAMBOAIANT, -Ă adj. strălucitor, scânteietor. ♦ stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant)
3. [MDA2] flamboiant, ~ă a [At: DEX / P: ~boa-iant / Pl: ~nți, ~e / E: fr flamboyant] 1 (Aht; îs) Gotic ~ Stil gotic tardiv (sec. XV), dezvoltat cu precădere în Franța, caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea ornamentelor, ale căror contururi sinuoase sugerează forma flăcării. 2 (D. stilul unei opere literare) Caracterizat prin complicarea și rafinarea expresiei.
4. [DN] FLAMBOIANT adj. n. Stil flamboiant = formă particulară a stilului gotic (sec. XV), care se caracterizează printr-o boltă de ogive, arcele pierzîndu-se direct în stîlp fără a se sprijini pe un capitel. [Pron. -bo-iant. / < fr. flamboyant].[1]
5. [DOOM 3] flamboaiant (desp. -boa-iant) adj. m., pl. flamboaianți; f. flamboaiantă, pl. flamboaiante
6. [DOOM 2] flamboaiant (-boa-iant) adj. m., pl. flamboaianți; f. flamboaiantă, pl. flamboaiante
7. [DE] FLAMBOYÁNT (cuv. fr.) adj. Denumirea dată ultimei perioade a stilului gotic (sec. 15), caracterizată prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează flacăra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL