1. [DEX '09] FLAMBAJ, flambaje, s. n. 1. Flambare. 2. Încovoiere a unui corp în formă de bară supus acțiunii unor sarcini exterioare, când efortul atinge o anumită valoare critică. – Din fr. flambage.
2. [MDA2] flambaj sn [At: HERESCU, N. 77 / Pl: ~e / E: flambage] 1 Flambare (1). 2 Încovoiere a unui corp în formă de bară supus acțiunii unor sarcini exterioare, când efortul atinge o anumită valoare critică Si: flambare (2).
3. [DLRLC] FLAMBAJ1, flambaje, s. n. Acțiunea de a flamba1.
4. [DLRLC] FLAMBAJ2, flambaje, s. n. Acțiunea de a flamba2. Verificarea stîlpilor la flambaj.
5. [DN] FLAMBAJ s.n. Încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare; flambare. [< fr. flambage].
6. [MDN '00] FLAMBAJ s. n. încovoiere a unei bare, a unei țevi sau a unei plăci supuse acțiunii unor sarcini exterioare. (< fr. flambage)
7. [DOOM 3] flambaj s. n., pl. flambaje
8. [DOOM 2] flambaj s. n., pl. flambaje
9. [MDO] flambaj
10. [DE] FLAMBÁJ (< fr.) s. n. Pierderea bruscă a formei de echilibru stabil a unui corp (bară, țeavă etc.) sub acțiunea unor solicitări exterioare de compresiune, când eforturile axiale ating o anumită valoare critică. ◊ Lungime de f. = distanța dintre două puncte succesive de inflexiune a fibrei medii deformate, considerată ca fiind prelungită la infinit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL