1. [DEX '09] FLAIMOC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.
2. [MDA2] flaimoc sm [At: BIBICESCU, P. P. 188 / V: ~muc / Pl: ~oci / E: nct] (Pop) 1 Prostănac. 2 Nătărău.
3. [DLRLC] FLAIMOC, flaimoci, s. m. (Rar, popular) Prostănac, neghiob, nătărău. Flaimoc Șede la foc Și-și uscă obielele, Usca-mi-l-ar relele! BIBICESCU, P. P. 188.
4. [MDA2] flaimuc sm vz flaimoc
5. [DOOM 3] flaimoc (pop.) (desp. flai-) s. m., pl. flaimoci
6. [DOOM 2] flaimoc (pop.) (flai-) s. m., pl. flaimoci
7. [DER] flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscută. Cuvîntul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Șeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germană din vremea aceea; în compunerea lui s-ar putea recunoaște germ. frei mucken „a bîrfi neîngrădit”. Nu este posibilă interpretarea lui Scriban, care pleacă de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]
8. [DAR] flaimoc (flaimuc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL