1. [DEX '09] FIZIOGNOMONIE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.
2. [MDA2] fiziognomonie sf [At: DEX / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiognomonie] Tendință de a determina caracterul unui om după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui Si: fizionomistică.
3. [DN] FIZIOGNOMONIE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia].
4. [MDN '00] FIZIOGNOMONIE s. f. disciplină având ca obiect cunoașterea caracterului omului după aspectul fizic și după fizionomie. (< fr. physiognomonie)
5. [Scriban] *fiziognomoníe f. (ca și fiziognomíe). Arta de a cunoaște omu după față.
6. [DOOM 3] fiziognomonie (desp. -zi-og-no-/-o-gno-) s. f., art. fiziognomonia, g.-d. fiziognomonii, art. fiziognomoniei
7. [DOOM 2] fiziognomonie (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonia, g.-d. fiziognomonii, art. fiziognomoniei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL