1. [DEX '09] FIXITATE s. f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité.
2. [MDA2] fixitate sf [At: MAIORESCU, D. I, 369 / Pl: ~tăți / E: fr fixité] 1 Imobilitate. 2 Stabilitate.
3. [CADE] *FIXITATE sf. Însușirea a tot ce este fix: în ~a privirii ei, dusă, aiurită, e o vădită resemnare VLAH. [fr.].
4. [DLRLC] FIXITATE s. f. Starea, caracterul a tot ceea ce este fix; imobilitate, imuabilitate. Alți pești așteaptă încremeniți, paralizați, deși presimt parcă, în îngrozitoarea lor fixitate, ce are să li se întîmple. BOGZA, C. O. 303. Ochii ei pierdeau cu-ncetul fixitatea lor grozavă. MACEDONSKI, O. I 87.
5. [DN] FIXITATE s.f. Stare, caracter a tot ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare, înțepeneală, imuabilitate. [Cf. fr. fixité].
6. [MDN '00] FIXITATE s. f. stare, caracter a ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare. (< fr. fixité)
7. [Șăineanu, ed. VI] fixitate f. caracterul lucrului fix.
8. [Scriban] *fixitáte f. (d. fix; fr. fixité). Calitatea de a fi fix: fixitatea priviriĭ. Chim. Proprietatea corpurilor care nu se volatilizează pin mijloacele ordinare. Fig. Starea lucrurilor care nu se schimbă: fixitatea ideilor, opiniunilor.
9. [DOOM 3] fixitate s. f., g.-d. art. fixității
10. [DOOM 2] fixitate s. f., g.-d. art. fixității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL