1. [DEX '09] FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee.
2. [MDA2] fiut[1] i [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / E: fo] Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva.
3. [DLRLC] FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se exprimă dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. Strîngi tu, băiete, strîngi și într-o zi – fiut, fiut, p-aci l-e drumu, și ia-i de unde nu-s. DELAVRANCEA, la TDRG.
4. [DEX '09] FIUȚ, fiuți, s. m. (Pop.) Fiuleț. – Fiu + suf. -uț.
5. [MDA2] fiuț[1] sm [At: DEX / P: fi-uț / Pl: ~i / E: fiu + -uț] (Pop) 1-3 (Șhp) Fiuleț (1-3).
6. [CADE] FIULEȚ, ❍FIUȚ sm. dim. FIU.
7. [DLRLC] FIUȚ, fiuți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui fiu. Fiuțu nu l-o văzut viind. ȘEZ. II 143.
8. [DOOM 3] fiut (rar) [pron. fĭut] interj.
9. [DOOM 3] fiuț (pop.) (desp. fi-uț) s. m., pl. fiuți
10. [DOOM 2] fiuț (pop.) (fi-uț) s. m., pl. fiuți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL