1. [DEX '09] FIRUȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.
2. [MDA2] firuț, ~ă [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~e / E: fir + -uț] 1-2 sn (Reg; șhp) Firicel (1-2). 3 sf Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori verzui sau violete și cu spic, care se folosește ca nutreț pentru vite Si: fân, firicea, firișor, firușoară, floarea-fânului (Poa pratensis). 4 sf (Bot; șîc ~-de-baltă) Rourică (Glyceria fluitans). 5 sf (Bot) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 6 sf (Bot) Firușor (Poa annua). 7 sf (Bot; reg) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 8 sf (Bot; reg) Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 9 sf (Bot) Plantă nedefinită mai de aproape (Poa compressa). 10 sf (Bot; îc) ~-de-lână Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 11 sf (Bot) Păiuș (Agrostis tenuis). 12 sf (Bot) Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata).
3. [DLRLC] FIRUȚ, firuțe, s. n. (Regional) Diminutiv al lui fir. 1. v. fir (1). Toată ziua iese-n prag, Cu firuțul tras în ac. HODOȘ, P. P. 37. 2. v. fir (4). Să meargă feciorii iară Unde nu-i firuț de iarbă... Unde nu-i firuț de grîu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 322.
4. [DOOM 3] firuț (reg.) s. n., pl. firuțe
5. [DOOM 2] firuț (reg.) s. n., pl. firuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL