1. [MDA2] firui [At: POR, ap. GCR. II, 328 / Pzi: ~esc / E: fir] 1 vt (Ptc) A toarce. 2 vi (D. fibre textile) A deveni fir (1). 3 vt A coase (o broderie) cu fir (18).
2. [CADE] FIRUI (-uesc) vb. tr. 1 A toarce ¶ 2 A coase, a broda cu fir.
3. [DAR] firui, firuiesc, vb. IV (înv.) 1. a toarce. 2. a coase, a broda.
4. [DRAM 2021] firuí, firuiesc, v.t. A face fir, a toarce: „Numai fata gazda-i / Pă firu ce firuiază / Cu ochiții lăcrimează” (Antologie, 1980: 66). – Din fir + suf. -ui (MDA).
5. [DRAM 2015] firui, firuiesc, vb. tranz. – A face fir, a toarce: „Numai fata gazda-i / Pă firu ce firuiază / Cu ochiții lăcrimează” (Antologie, 1980: 66). – Din fir (< lat. filum) + suf. -ui (MDA).
6. [DRAM] firui, vb. tranz. – A face fir: „Numai fata gazda-i / Pă firu ce firuiază / Cu ochiții lăcrimează” (Antologie 1980: 66). – Din fir (< lat. filum) + -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL