1. [DEX '09] FIRICEL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.
2. [MDA2] firicel, ~ea [At: EMINESCU, N. 96 / Pl: ~e / E: fir + -icel] 1-2 sn (Șhp) Fir (1) (cam mic și subțire) Si: firișor (1-2), firușor (1-2), (reg) firuț (1-2). 3 sf (Bot) Firuță (Poa pratensis). 4 sf (Bot) Firușor (Poa annua). 5 sf (Bot; reg) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 6 sf (Bot; reg) Firușcă-cu-clopoței (Poa laxa). 7 sf (Bot) Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 8 sf (Bot) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 9 sf (Bot) Firicică (Filago germanica). 10 sf Plantă nedefinită mai de aproape Si: firișor (Poa bulbosa).
3. [CADE] FIRICEL (pl. -ele) sn. dim. FIR: o leagă de ramură cu un ~ de mătasă BR. -VN.; nu găseai prin ea nici ~ de pălămidă ISP..
4. [DLRLC] FIRICEL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir. 1. v. fir (1). Firicel de lînă. ♦ (La pl.) Scame. Se vedeau mii de firicele mișcătoare, care toate jucau în imperiul unei raze. EMINESCU, N. 96. 2. v. fir (4). Firicel de cînepă, Să vii, badeo, sîmbătă. HODOȘ, P. P. 50.
5. [Scriban] firicél n., pl. e. Fir mic, firișor. Filament.
6. [DOOM 3] firicel s. n., pl. firicele
7. [DOOM 2] firicel s. n., pl. firicele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL