Definiție și ce înseamnă fionc

1. [DEX '09] FIONC s. n. v. fiong.

2. [MDA2] fionc sn vz fiong

3. [DLRLC] FIONC s. n. v. fiong.

4. [Scriban] fĭonc n., pl. urĭ (ngr. fĭóngos, d. it. fiocco, moț, cĭuf). Mold. Fundă, nod elegant făcut dintr’o cordică. – Pop. și fĭong (ca frang îld. franc).

5. [DEX '09] FIONG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fionc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga.

6. [MDA2] fiong sn [At: ALECSANDRI, T. 1270 / V: ~nc / Pl: ~uri] 1 (Îrg) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). 2 (Bot) Saschiu (Vinca herbacea). 3 (Bot) Saschiu (Vinca minor).

7. [CADE] ❍FIONG (pl. -guri), FIONC (pl. -curi) sn. Mold. 1 Fundă de panglici, făcută mai adesea cu ciucuri: ian să-mi mai dreg fiongu de la testemel ALECS.; e legat cu o cordea albastră și are un fionc înnodat cu mare îngrijire SAD.¶ 2 🌿 SASCHIU [ngr.].

8. [DLRLC] FIONG, fionguri, s. n. Fundă făcută din panglici (de obicei cu ciucuri) și folosită ca podoabă. O fată înaltă, subțire... cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru. IBRĂILEANU, A. 25. Se opri dinaintea unei oglinzi, unde se prefăcu că-și îndreaptă și-și mai resfiră legătoarea lată de la gît, întocmită subt bărbie într-un mare fiong auriu. HOGAȘ, M. N. 31. Kera Varvara poartă testemel? – Poartă... cu fiong mare pe ureche. ALECSANDRI, T. 1270. – Variantă: fionc (SADOVEANU, O. IV 97) s. n.

9. [Șăineanu, ed. VI] fiong n. Mold. nod cu ciucuri: cu fiong mare pe ureche AL. [It. FIOCCO, printr’un intermediar grec modern].

10. [DOOM 3] fiong (înv., reg.) s. n., pl. fionguri (desp. fion-)

11. [DOOM 2] fiong (înv., reg.) s. n., pl. fionguri (fion-)

12. [DER] fiong (fionguri), s. n. – 1. Nod, laț de panglici. – 2. Saschiu (Vinca herbacea). – Mr. fiongu. Ngr. φιόλλο(ς) (Tiktin; DAR; Gáldi 191), care provine din it. fiocco „slab”.

13. [DAR] fiong, fionguri, s.n. (înv. și reg.) 1. fundă (făcută din panglici și ciucuri) purtată de femei ca podoabă pe cap. 2. plantă erbacee cu tulpini întinse pe pământ, cu flori albastre, roșii sau albe și cu frunze lucioase; saschia.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro