1. [CADE] FIERBĂTOARE sf. 🐑 Despărțitura din stînă unde se fierbe laptele.
2. [DEX '09] FIERBĂTOR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
3. [MDA2] fierbător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 52/1 / V: (reg) herbătoare sf / Pl: (2-5) ~i sm, sf, (1, 6) ~oare a, sn / E: fierbe + -ător] 1 a (Iuz; d. un obiect) În care fierbe ceva. 2 sf (Înv; nob) Fierbere. 3 sf (Înv; nob) Lichid de fierbere. 4 sf (Reg) Fierbărie. 5 sf (Reg) Loc în râu unde apa se ridică și se afundă concomitent. 6 sm Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 7 sn (Teh) Aparat care servește la fierberea unor lichide.
4. [DEX '98] FIERBĂTOR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
5. [DLRLC] FIERBĂTOR2, fierbătoare, s. n. (Tehn.) Aparat în care se fierbe un lichid.
6. [DLRM] FIERBĂTOR1, fierbătoare, s. n. (Tehn.) Aparat în care se fierbe lichide. – Din fierbe + suf. -(ă)tor.
7. [DCR2] fierbător2 s. n. (gosp.) Mic aparat care, pus la priză, face să fiarbă lichidul dintr-un recipient ◊ „Cristi și-a preparat cafeaua cu fierbătorul.” (din fierbe + -[ă]tor; DT; DEX)
8. [DOOM 3] fierbător1 (aparat) (desp. fier-) s. n., pl. fierbătoare
9. [DOOM 2] fierbător2 (aparat) (fier-) s. n., pl. fierbătoare
10. [DAR] fierbătoare, fierbători, s.f. (reg.) 1. (înv.) lichid în fierbere; clocot, fierbere. 2. despărțitură în stână unde se fierbe urda.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL