1. [DEX '09] FIEF, fiefuri, s. n. (În Evul Mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.
2. [MDA2] fief sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr fief] 1 (În Evul Mediu) Feudă. 2 (În Evul Mediu) Drept de proprietate asupra unei feude. 3 (Fig) Zonă de influență absolută sau preponderentă. 4 (Fig; îs) ~ electoral Circumscripție electorală în care un candidat își desfășoară activitatea pentru a-și asigura reușita în alegeri.
3. [DEX '98] FIEF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.
4. [DLRLC] FIEF, fiefuri, s. n. (În orînduirea feudală) Domeniu dat în stăpînire de către un senior vasalului său, cu obligația ca acesta să-i recunoască suzeranitatea; dreptul de proprietate asupra unui astfel de domeniu; feudă. ◊ Fig. Fief electoral = circumscripție electorală pe care un candidat politic din regimurile burgheze o consideră drept domeniu propriu pentru a-și desfășura activitatea care să-i aducă victoria în alegeri.
5. [DLRM] FIEF, fiefuri, s. n. (În orînduirea feudală) Domeniu dat în stăpînire de către un senior vasalului său, cu obligația ca acesta să-i recunoască suzeranitatea; dreptul de proprietate asupra unui astfel de domeniu; feudă. ♦ Fig. Fief electoral = circumscripție electorală pe care un candidat politic din regimurile burgheze o consideră drept domeniu propriu pentru a-și desfășura activitatea care să-i aducă victoria în alegeri. – Fr. fief.
6. [DN] FIEF s.n. Feudă; proprietate asupra unei feude. ♦ (Fig.) Posesiune exclusivă, absolută. [Pron. fi-ef. / < fr. fief].
7. [MDN '00] FIEF s. n. 1. feudă. 2. (fig.) teritoriu, posesiune exclusivă, absolută. ♦ ~ electoral = zonă în care un partid sau un personaj politic se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor. (< fr. fief)
8. [Scriban] *fiéf n., pl. e și urĭ (fr. fief. V. feud). Feud.
9. [DOOM 3] fief s. n., pl. fiefuri (desp. fi-e-)
10. [DOOM 2] fief s. n., pl. fiefuri (fi-e-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL