[DTM] fidula (cuv. lat.) 1. Denumirea generală utilizată în ev. med. pentru instrumentele cu arcuș* originare din Orient. 2. (germ. Fidel; engl. fiddle), instr. cordofon cu arcuș de origine orient. din sec. 10-15, cu corpul plat de forma unei lopeți. Un orificiu rotund de vibrație de pe fața instr. a fost mai târziu schimbat în f-uri. Între jgheabul capului și cordar*, peste un gât scurt, erau întinse 3-4 coarde, eventual 1-2 coarde burdon (II, 2), acordate diferit în funcție de regiune și de epocă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL