1. [DEX '09] FIDEICOMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
2. [MDA2] fideicomis sn [At: CADE / P: fi-dei~ / Pl: ~uri / E: fr fidéicomis, lat fideicommissum] (Jur) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă.
3. [CADE] *FIDEICOMIS sbst. ⚖️ Dispozițiune prin care un testator însărcinează pe moștenitorul sau legatarul său să remită unei a treia persoane toată sau o parte din averea ce-i lasă [lat.].
4. [DEX '98] FIDEICOMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
5. [DN] FIDEICOMIS s.n. Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. [Pron. -dei-. / cf. fr. fidéicommis, lat. fideicommissum < fidei – bunei-credințe, commissum – lucru încredințat].
6. [MDN '00] FIDEICOMIS s. n. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. (< fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)
7. [Șăineanu, ed. VI] fideicomis n. Jur. dar sau legat făcut unei persoane cu condițiunea de a-l transmite alteia.
8. [Scriban] *fideicomís n., pl. urĭ (lat. fideicomissum, d. fides, dativ fidei, credință, și commissum, dat, încredințat). Jur. Dar saŭ legat făcut uneĭ persoane care trebuĭe să-l transmită alteĭa.
9. [DOOM 3] fideicomis (desp. -dei-) s. n., pl. fideicomisuri
10. [DOOM 2] fideicomis (-dei-) s. n., pl. fideicomisuri
11. [IVO-III] fideicomis, -suri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL