1. [DEX '09] FIACRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre.
2. [MDA2] fiacru sn [At: ODOBESCU, la CADE / V: ~căr / P: fi-a~ / Pl: ~re / E: fr fiacre] (Înv) Trăsură de piață Si: birjă.
3. [DLRLC] FIACRU, fiacre, s. n. (Franțuzism învechit) Trăsură, birjă. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. – Pronunțat: fi-a-.
4. [DLRM] FIACRU, fiacre, s. n. (Franțuzism înv.) Trăsură, birjă. [Pr.: fi-a-] – Fr. fiacre.
5. [DN] FIACRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre].
6. [MDA2] fiacăr sn vz fiacru
7. [CADE] ‡*FIACĂR (pl. -ăre), FIACRU (pl. -cre) sn. Trăsură, birjă: mă aruncai într’un fiacăr și ieșii pe uliță ALX.; foarte rar se auzea ... un fiacru ce trecea ca săgeata ODOB. [germ. Fiaker, fr. fiacre].
8. [DOOM 3] fiacru (înv.) (desp. fi-a-cru) s. n., art. fiacrul; pl. fiacre
9. [DOOM 2] fiacru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiacrul; pl. fiacre
10. [DER] fiacru (fiacre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL