1. [DEX '09] FETESC, -EASCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc.
2. [MDA2] fetesc, ~ească [At: VARLAAM, C. II, 12 / Pl: ~ești / E: fată + -esc] 1 a (Rar) Care aparține fetei (1). 2 a (Rar) Privitor la fată (1). 3 sf Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară. 4 sf (Pex) Vin produs din fetească (3).
3. [CADE] FETESC adj. De fată: așa-ți trebue, dacă umbli după păpuci fetești! RET..
4. [DEX '98] FETESC, -EASCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță de vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță de vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc.
5. [DLRLC] FETESC, -EASCĂ, fetești, adj. (Rar) De fată. Se îmbracă feciorul în haine fetești, de-ai fi jurat că-i o zînă. RETEGANUL, P. II 11.
6. [DLRM] FETESC, -EASCĂ, fetești, adj. (Rar) De fată. – Din fată + suf. -esc.
7. [Șăineanu, ed. VI] fetesc a. de fată: haine fetești.
8. [Scriban] 1) fetésc, -eáscă adj. De fată: haĭne feteștĭ.
9. [Scriban] 2) fetésc v. intr. Trăĭesc ca o fată (staŭ nemăritată).
10. [DEX '09] FETI, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. – Din fată.
11. [MDA2] feti vi [At: HEM 2359 / Pzi: ~tesc / E: fată] (Pop) 1 (D. o fată) A trăi nemăritată. 2 A petrece ca fată timpul de când iese la horă până când se mărită. 3 (Îe) A ~ cu cineva (sau d. mai multe fete) a ~ împreună A petrece timpul de fetie împreună (cu cineva).
12. [CADE] FETI (-tesc) vb. intr. A trăi, a petrece timpul ca fată (nemăritată).
13. [DLRLC] FETI, fetesc, vb. IV. Intranz. (Popular, despre femei) A petrece ca fată timpul de cînd iese la horă pînă cînd se mărită; a sta nemăritată. Fetește mult. La HEM 2359.
14. [DLRM] FETI, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A petrece ca fată timpul de cînd iese la horă pînă când se mărită. – Din fată.
15. [DOOM 3] fetesc adj. m., f. fetească; pl. m. și f. fetești
16. [DOOM 2] fetesc adj. m., f. fetească; pl. m. și f. fetești
17. [DOOM 3] feti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetesc, 3 sg. fetește, imperf. 1 feteam; conj. prez. 1 sg. să fetesc, 3 să fetească
18. [DOOM 2] feti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fetesc, imperf. 3 sg. fetea; conj. prez. 3 să fetească
19. [DE] FETÉSC, -EÁSCĂ (< localit. Fetești) adj., s. f. 1. Adj. De fată, caracteristic fetelor. 2. S. f. (VITICULT.) F. albă = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mici, cilindrici și boabe dese, neomogene, verzi-ruginii; produce vinuri de calitate superioară. F. neagră = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mijlocii, cilindrici și boabe dese, de culaore neagră; produce vinuri roșii superioare. ◊ F. regală = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini cilindrici, boabe mici, sferice, dese de culoare galben-verzuie; produce vinuri albe superioare, deosebit de fine.
20. [DRAM 2021] fetí, v.i. A fi fecioară: „Măritată bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria, 2001: 111). – Din fată (DEX, MDA).
21. [DRAM 2015] feti, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria, 2001: 111). – Din fată (DEX, MDA).
22. [DRAM] feti, vb. intranz. – A fi fecioară: „Măritată-i bine-a si, / Da-i mai bine a feti” (Memoria 2001: 111). – Din fată + -i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL