1. [MDA2] feteleu sm vz fătălău
2. [CADE] FETELEU sm. 1 Flăcău cu înfîțișare și cu apucături de fată, căruia-i place să petreacă mai mult printre fete și să se ocupe cu lucruri femeiești ¶ 2 Hermafrodit.
3. [Scriban] feteléŭ adj. m. (d. fată). Ermafrodit, bărbat cu aspect de femeĭe. Cocoș feteleŭ, care nu calcă. – Și fătălău.
4. [DEX '09] FĂTĂLĂU, fătălăi, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. și glumeț) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău.
5. [MDA2] fătălău sm [At: DDRF / V: (reg) ~ărău / Pl: ~ăi / E: fată + -ălăiu] 1 (Pop) Hermafrodit. 2 (Prt; gmț) Persoană de sex masculin cu caracteristici fizice și de comportament de tip feminin și care preferă compania femeilor. 3 Fătană.
6. [MDA2] fătărău sm vz fătălău
7. [MDA2] fetele sm vz fătălău
8. [MDA2] feteteu sm vz fătălău
9. [MDA2] fitileu sm vz feteleu
10. [CADE] FĂTĂLĂU – FETELEU.
11. [DLRLC] FĂTĂLĂU, fătălăi, s. m. (Popular) Persoană care întrunește caracterele ambelor sexe; hermafrodit. Văzură că un muțunache se zborșea în apropiere. Li se păru că spunea ceva, dar nu-l auzeau din cauza țipetelor lor. «Ia tăceți, fă, – se răsti una la celelalte – să auzim ce spune fătălăul». PAS, Z. II 208. Nu e vorba nici de mine, nici de d-voastră, nici de fătălăul acela de Ludovic cu creier de capră. E vorba de Franța. CAMIL PETRESCU, T. II 351. ♦ Băiat căruia îi place mai mult societatea fetelor, care este timid sau are apucături de fată.
12. [DLRM] FĂTĂLĂU, fătălăi, s. m. (Pop.) Persoană anormală, care întrunește caracter specifice ambelor sexe; hermafrodit. ♦ Băiat căruia îi place mai mult societatea fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Din fată + suf. -ălău.
13. [Șăineanu, ed. VI] fătălău m. 1. fată mare și greoaie; 2. băiat ce seamănă mai mult a fată. [Derivat analogic din fată].
14. [Scriban] fătălăŭ, V. feteleŭ.
15. [DOOM 3] fătălău (pop.) s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii
16. [DOOM 2] fătălău (pop.) s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii
17. [DAR] feteleu, fetelei, s.m. (pop.) V. fătălău.
18. [DAR] fătălău (feteleu), fătălăi (fetelei), s.m. (pop.) 1. flăcău cu apucături de fată. 2. om fără căpătâi. 3. hermafrodit. 4. fată bătrână și urâtă; fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL