1. [MDA2] fermion sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: ns cf Férmi] Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.).
2. [DN] FERMION s.m. Denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian].
3. [MDN '00] FERMION s. m. denumire generică a particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, nucleonul etc.). (< fr. fermion)
4. [DCR2] fermion s. m. (fiz.) ◊ „Particulele al căror spin este un număr semiîntreg, 1/2, 3/2, 5/2 [...] se numesc «fermioni» și nu este posibil ca, simultan, două dintre ele să ocupe același spațiu.” Cont. 12 I 79 p. 5; v. și spin, superparticulă (de la numele fizicianului it. E. Fermi, fr. fermion; PR 1955; DT, LTR, DC; DN3)
5. [DOOM 3] fermion (desp. -mi-on) s. m., pl. fermioni
6. [DOOM 2] fermion (-mi-on) s. m., pl. fermioni
7. [DE] FERMIÓN ({s} n. pr. Fermi) s. m. Particulă elementară, descrisă de statistica Fermi-Dirac, cu numărul cuantic de spin semiîntreg (ex.: electronul, protonul, neutronul, neutrinul și antiparticulele lor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL