1. [DEX '09] FERMECĂTORIE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie.
2. [MDA2] fermecătorie sf [At: (a. 1774) CATEHISIS, ap. GCR II, 100 / Pl: ~ii / E: fermecător + -ie] (Pop) 1 Practică ocultă a fermecătorului (1). 2 Mijloace prin care se realizează fermecătoria (1).
3. [CADE] FERMECĂTORIE sf. 1 Meseria fermecătorului ¶ 2 Operațiune a unui fermecător, farmec, vrăjitorie: trebue să fie vre-o ~ sau vre-o altă drăcie aci ISP..
4. [DLRLC] FERMECĂTORIE, fermecătorii, s. f. Faptul de a face farmece, vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. Trebuie să fie vreo fermecătorie sau vreo altă drăcie aci. ISPIRESCU, L. 53.
5. [DLRM] FERMECĂTORIE, fermecătorii, s. f. Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Din fermeca + suf. -(ă)toră.
6. [Șăineanu, ed. VI] fermecătorie f. operațiunea fermecătorului, magie.
7. [DOOM 3] fermecătorie (pop.) s. f., art. fermecătoria, g.-d. art. fermecătoriei; pl. fermecătorii, art. fermecătoriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] fermecătorie (pop.) s. f., art. fermecătoria, g.-d. art. fermecătoriei; pl. fermecătorii, art. fermecătoriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL