1. [DEX '09] FERFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
2. [DEX '09] FERFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) ferfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
3. [MDA2] ferfeliță sf vz ferfeniță
4. [MDA2] ferfeniță [At: MAG. IST. IV, 341/31 / V: (reg) ~eliță, ~eriță / Pl: ~țe / E: ns cf ucr ферфеля] (Pfm) 1 sf Zdreanță. 2 sf (Îlv) A (se) face sau a (se) rupe ~ A (se) rupe complet Si: a (se) distruge, a (se) ferfeniți. 3 av (Numai) în zdrențe. 4 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se desprinde de pe o rană. 5 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se formează deasupra icrelor. 6 sf (Bot; reg) Crăiță (Tagetes erecta).
5. [MDA2] ferferiță sf vz ferfeniță
6. [CADE] ❍FERFELIȚĂ 👉 FERFENIȚĂ.
7. [CADE] FERFENIȚĂ, FERFELIȚĂ, FERFERIȚĂ (pl. -țe) sf. Sdreanță: îmbrăcat în odăjdii rupte ferfeniță VLAH.; își rupea ciubotele ferfeniță jucînd împreună cu noi CRG.; umblă pînă toate ferferiță i se făcură opincile RET..
8. [DLRLC] FERFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
9. [DLRLC] FERFENIȚĂ s. f. (De obicei în expr.) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge, a face praf. Ferfeniță ai făcut toate înfloriturile și mărgeluțele. REBREANU, I. 45. Ba și el, uneori, sărindu-și din minți, își rupea ciubotele ferfeniță, jucînd împreună cu noi. CREANGĂ, A. 82. ♦ (Adjectival) Rupt, zdrențuit. Și urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca. STANCU, D. 7. Am o găină pestriță Și la coadă ferfeniță (Mătura). GOROVEI, C. 222. – Variante: ferfeliță (GALACTION, O. I 310), ferferiță (RETEGANUL, P. III 41) s. f.
10. [DLRLC] FERFERIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
11. [DLRM] FERFENIȚĂ s. f. (În expr.) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge; a ferfeniți. Urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca (STANCU). [Var.: férfeliță s. f.] – Comp. ucr. ferfélic'a.
12. [Șăineanu, ed. VI] ferfeniță f. Mold. sdreanță. [Poate în legătură cu ferfăn].
13. [Scriban] férfeniță f., pl. e (rut. ferféla, -élicĕa, viscol, zăpadă spulberată). Fam. Lucru foarte rupt, sfîșiat: haĭna, cartea s’a făcut ferfeniță. A face pe cineva ferfeniță, a-l bate răŭ. – Și férfeliță și férferiță. V. jarchină.
14. [Scriban] ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.
15. [DOOM 3] +ferfeniță (pop., fam.) adv. (făcut ~)
16. [DOOM 3] !ferfeniță (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfeniței; pl. ferfenițe
17. [DOOM 2] !ferfeniță (pop., fam.) s. f.
18. [IVO-III] ferfeniță, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL