1. [DEX '09] FERECĂTURĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.
2. [MDA2] ferecătură sf [At: MOXA 362/4 / Pl: ~uri / E: fereca + -ătură] (Îvp) 1-9 Ferecare (1-9). 10 Obiect ferecat. 11 Prima făină de după ferecarea roții de moară. 12 Lanțurile sau cătușele cu care e ferecat un prizonier. 13 Îmbrăcămintea de metale prețioase și bijuterii a unui obiect de artă sau de cult.
3. [CADE] FERECĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Fierăria, plăcile de fier cu care e îmbrăcat sau căptușit un obiect: tunurile bubuiau ... durduind ferecăturile cupolei S. -ALD. ¶ 2 Îmbrăcămintea de aur, argint, etc. cu care e ferecat un lucru [fereca].
4. [DLRLC] FERECĂTURĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concretizat) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. Ferecătura evangheliei lui Mocrea postelnicul, lucrată cu figuri răsărite... pe placă metalică suflată cu aur. ODOBESCU, S. I 335.
5. [DLRM] FERECĂTURĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca.
6. [Șăineanu, ed. VI] ferecătură f. 1. garnitură de fier: ferecătura Evangheliei; 2. zimții monedelor.
7. [Scriban] ferecătúră f., pl. ĭ. Garnitură de fer orĭ de alt metal. – Vechĭ și fă-.
8. [DOOM 3] ferecătură s. f., g.-d. art. ferecăturii; pl. ferecături
9. [DOOM 2] ferecătură s. f., g.-d. art. ferecăturii; pl. ferecături
10. [DAR] ferecătură, ferecături, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL