1. [MDA2] feodal, ~ă a vz feudal
2. [CADE] *FEODAL ... = FEUDAL ...
3. [DLRLC] FEODAL1 s. m. v. feudal1.
4. [DLRLC] FEODAL2, -Ă adj. v. feudal2.
5. [DLRM] FEODAL1 s. m. v. feudal1.
6. [DLRM] FEODAL2, -Ă adj. v. feudal2.
7. [DLRM] FEODAL2, -Ă, adj. v. feudal2.
8. [DLRM] FEODAL1 s. m. v. feudal1.
9. [DN] FEODAL, -Ă adj. v. feudal.
10. [DEX '09] FEUDAL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.
11. [MDA2] feudal, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / P: fe-u~ / V: (înv) feod~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féodal, it feudale] 1 sm (Mare) proprietar de pământ în Evul Mediu, care facea parte din clasa nobilimii Si: feudatar. 2-3 a Care aparține feudalului (1) sau feudalismului. 4-5 a Privitor la feudal sau la feudalism. 6 a Specific feudalismului. 7 a (Îs) Orânduire ~ă Feudalism.
12. [CADE] *FEUDAL adj. 1 Care face parte dintr’un feud: castel ~ ¶ 2 Care stăpînește un feud ¶ 3 Care aparține feudalității: instituțiunile ~e [fr. féodal].
13. [DEX '98] FEUDAL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Stăpân de pământ; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.
14. [DLRLC] FEUDAL1, feudali, s. m. (În evul mediu) Nobil subordonat unui suzeran și la rîndul său mai mare peste unul sau mai mulți vasali, proprietar al unui domeniu (primit de la suzeran sau acaparat direct de la țăranii liberi aduși în stare de dependență). – Pronunțat: fe-u-. – Variantă: feodal s. m.
15. [DLRLC] FEUDAL2, -Ă, feudali, -e, adj. De feudalitate, din epoca feudalității, prezentînd caracterele acestei orînduiri sociale. [Bălcescu] a luptat pentru lichidarea radicală pe cale revoluționară a tuturor privilegiilor feudale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 110. În secolele XI, XII și XIII se întărește organizarea feudală pe teritoriul patriei noastre. IST. R.P.R. 61. ◊ Orînduire feudală = feudalism. – Pronunțat: fe-u-. - Variantă: feodal, -ă (D. BOTEZ, F. S. 35, BĂLCESCU, O. I 23) adj.
16. [DLRM] FEUDAL1, feudali, s. m. (În evul mediu) Nobil, proprietar de domeniu, avînd vasali și fiind la rîndul său subordonat unui suzeran. [Pr.: fe-u-. – Var.: feodal s. m.] – Fr. féodal (lat. lit. feudalis).
17. [DLRM] FEUDAL2, -Ă, feudali, -e, adj. Care aparține feudalului sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism; de feudalism, din epoca feudalismului; prezentînd caracterele acestei orînduiri sociale. ♦ Orînduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-. – Var.: feodal, -ă adj.] – Fr. féodal (lat. lit. feudalis).
18. [DN] FEUDAL, -Ă adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; în legătură cu o feudă. ◊ Orînduirea feudală = feudalism. // s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali și care la rîndul său este subordonat unui suzeran; feudatar. [Pron. fe-u-, var. feodal, -ă adj. / cf. it. feudale, fr. féodal].
19. [MDN '00] FEUDAL, -Ă I. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă. ♦ orânduirea ~ă = feudalism. II. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar. (< it. feudale, fr. féodal)
20. [Șăineanu, ed. VI] feudal a. relativ la feud, sau la feudalitate: drept, castel feudal.
21. [Scriban] *feudál, -ă adj. (mlat. feudalis). Relativ la feude saŭ la feudalitate: castel, drept feudal. Adv. În virtutea dreptuluĭ feudal: a administra feudal. – Și feodal (fr. féodal).
22. [DOOM 3] feudal (desp. fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feudală, pl. feudale
23. [DOOM 2] feudal (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feudală, pl. feudale
24. [MDO] feudal
25. [IVO-III] feudal, -li.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL