1. [DEX '09] FENOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc. – Din fr. phénologie.
2. [MDA2] fenologie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr phénologie] Ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor, a vieții păsărilor etc.
3. [DLRLC] FENOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetație ale plantelor și mersul anual al timpului.
4. [DLRM] FENOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetație ale plantelor și mersul anual al timpului. – Fr. phénologie.
5. [DN] FENOLOGIE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul influenței factorilor climatici asupra înfloririi și fructificării plantelor, a migrațiunii păsărilor etc. [Gen. -iei. / < fr. phénologie, cf. gr. phainein – a apărea, logos – știință].
6. [MDN '00] FENOLOGIE s. f. ramură a ecologiei care studiază influența factorilor climatici și interni asupra fenomenelor biologice. (< fr. phénologie)
7. [DOOM 3] fenologie s. f., art. fenologia, g.-d. fenologii, art. fenologiei
8. [DOOM 2] fenologie s. f., art. fenologia, g.-d. fenologii, art. fenologiei
9. [DETS] FENO- „apariție, revenire, strălucire, vizibil, aparent”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea, a străluci” > fr. phéno-, germ. phäno-, it. feno-, engl. pheno- > rom. feno-. □ ~citologie (v. cito-, v. -logie1), s. f., studiul citologic al relațiilor dintre modificările nucleului celular și histogeneză; ~clin (v. -clin), s. n., variantă clonală cu manifestări fenotipice particulare; ~dem (v. -dem), s. n., populație cu caractere fenotipice distincte; ~copie (v. -copie), s. f., mutație neereditară în fenogeneza unui genotip sub influența factorilor externi; ~fază (v. -fază), s. f., etapă din periodicitatea dezvoltării în viața plantelor (germinare, înflorire etc.); ~gam (v. -gam), adj., fanerogamă; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare ontogenetică a caracterelor ereditare sub influența tuturor factorilor genetici ai organismului în cadrul condițiilor de mediu; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul și cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetație ale plantelor și anotimpurilor; ~plaste (v. -plaste), s. n. pl., materiale plastice obținute pe bază de acid fenic; ~spermie (v. -spermie), s. f., stare a unei semințe abortive; ~termic (v. -termic), adj., cu considerarea factorilor termici în raport cu fenologia; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblu de însușiri particulare, manifestate vizibil la un organism, și formate în procesul dezvoltării sale individuale; ~tipic (v. -tipic), adj., referitor la fenotip.
10. [DE] FENOLOGÍE (< fr. {i}) s. f. Știință care studiază modificările sezoniere în funcție de factorii climatici ai fiecărui anotimp, ce apar în faună și floră (înflorire, fructificare, migrare etc.). Furnizează date pentru întocmirea hărților bioclimatice, folosite în ecologie, biogeografie, climatologie etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL