1. [DEX '09] FELURIT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurit, -ă adj.] – V. feluri.
2. [MDA2] felurit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 100/4 / V: (Mol) ~liu~ / E: feluri] 1 a Variat. 2-3 a, av Diferit.
3. [CADE] FELURIT, Mold. FELIURIT adj. De tot felul, de toate felurile, deosebit, diferit, variat: au auzit felurite limbi și graiuri GN.; era aninată o bărdiță pentru feliurite întîmplări CRG..
4. [DLRLC] FELURIT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). Îl întrebam cu cea mai mare curiozitate o grămadă de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 230. La Iași, băiete, se vorbește despre tine Felurite verzi ș-uscate, cîte nici în cap nu-ți vine! HASDEU, R. V. 59. Fumul întuneca odaia și vorba felurită se curmezeșea (= se întretăia). RUSSO, O. 47. ◊ (Adverbial) [Biserica Curții de Argeș] se străvedea ca într-o colivie, printre ale cării grosolane zăbrele se zăreau, chiar de acum strălucitoare, tuleiele-i de marmoră, unele felurit împletite, altele viu colorate. ODOBESCU, S. II 503. – Variantă: (regional) feliurit,-ă (CREANGĂ, P. 106) adj.
5. [DLRM] FELURIT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurit, -ă adj.] – V. feluri.
6. [Șăineanu, ed. VI] felurit a. de tot felul.
7. [Scriban] felurít, -ă adj. Divers, de tot felu: felurițĭ oamenĭ. Adv. În mod felurit.
8. [DEX '09] FELIURIT, -Ă adj. v. felurit.
9. [DEX '09] FELURI, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.
10. [MDA2] feliuri v vz feluri
11. [MDA2] feliurit, ~ă a vz felurit
12. [MDA2] feluri [At: MARCOVICI, D. 371/14 / V: (Mol) ~liu~ / Pzi: ~resc / E: fel] (Înv) 1 vt A aduce transformări. 2 vr A deveni tot mai variat.
13. [DLRLC] FELURI, feluresc, vb. IV. Refl. (Învechit, rar) A se diferenția, a varia. Naravurile-n lume prea mult s-au felurit. NEGRUZZI, S. II 222.
14. [DLRM] FELURI, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia.- Din feluri (pl. lui fel).
15. [DOOM 3] felurit adj. m., pl. feluriți; f. felurită, pl. felurite; g.-d. pl. m. și f. feluritor (opiniile feluritor oameni//unor/acestor feluriți oameni)
16. [DOOM 2] felurit adj. m., pl. feluriți; f. felurită, pl. felurite; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) feluritor / ac. m. a, la feluriți, f. a, la felurite (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
17. [DOOM 3] !feluri (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se felurește, 3 pl. se feluresc, imperf. 3 sg. se felurea; conj. prez. 3 să se felurească; ger. felurindu-se
18. [DOOM 2] feluri (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feluresc, imperf. 3 sg. felurea; conj. prez. 3 să felurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL