1. [MDA2] felălui sn vz felelui
2. [MDA2] felelui vi [At: COD. VOR. 59/12 / V: ~lăl~ / Pzi: ~esc / E: mg felelni] (Reg; mgm) 1 A răspunde. 2 A-și asuma răspunderea.
3. [Scriban] feleluĭésc v. tr. (ung. felelni). Vechĭ. Răspund, replic, ripostez.
4. [DLRLV] FELELUI vb. (Cris., Trans. SE) A răspunde. Și felelui lui fiidalmu popilor. MISC. SEC. XVII, 18v;.cf. MISC. SEC. XVII, 14r, 14v, 18r; TI (gl.). Variante:- fele(a)liui (MISC. SEC. XVII, 14v, 18r). Etimologie: magh. felelni.
5. [DAR] felelui (felălui), feleluiesc (felăluiesc), vb. IV (reg.) 1. a răspunde (cuiva). 2. a răspunde (de ceva).
6. [DRAM 2021] feleluí, feleluiesc, (feleli), v.t. (reg.) A răspunde (cuiva), a comenta: „Cine ști' poate citi, / La dor a felelui” (Calendar, 1980: 62). – Din magh. felelni „a răspunde” (Scriban, MDA).
7. [DRAM 2015] felelui, feleluiesc, (feleli), vb. intranz. – (reg.) A răspunde (cuiva), a comenta: „Cine ști’ poate citi, / La dor a felelui” (Calendar, 1980: 62). – Din magh. felelni „a răspunde” (Scriban, MDA).
8. [DRAM] felelui, feleluiesc, (feleli), vb. intranz. – A răspunde (cuiva), a comenta: „Cine ști’, poate citi, / La dor a felelui” (Calendar 1980: 62). – Din magh. felelni (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL