1. [DEX '09] FAVORITISM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.
2. [MDA2] favoritism sn [At: MAIORESCU, D. IV, 422 / Pl: ~e / E: fr favoritisme] 1 Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri. 2 (Lpl) Favoruri acordate în mod abuziv și nemeritat.
3. [CADE] FAVORITISM sbst. 1 Influența, atotputernicia favoriților ¶ 2 Favoare acordată favoriților [fr.].
4. [DLRLC] FAVORITISM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri, de avantaje, din partea unor persoane suspuse, pe baza unor preferințe sau interese personale, familiale etc. Se indignau împotriva actelor de favoritism și imoralitate. PAS, Z. III 273. A venit momentul ca, mai ales în școală... noi romînii să încetăm o dată cu nenorocita sistemă a favoritismului, a îngăduielii, a hatîrului. CARAGIALE, O. II 173.
5. [DLRM] FAVORITISM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri din partea unei persoane sus-puse, pe baza unor preferințe sau interese personale, familiale etc. – Fr. favoritisme.
6. [DN] FAVORITISM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme].
7. [MDN '00] FAVORITISM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)
8. [Șăineanu, ed. VI] favoritism n. influența sau puterea favoriților.
9. [Scriban] *favoritízm n., pl. e (d. favorit; fr. -tisme). Abuz de favorurĭ, de privilegiĭ.
10. [DOOM 3] favoritism s. n., pl. favoritisme
11. [DOOM 2] favoritism s. n., pl. favoritisme
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL