1. [DEX '09] FAVORIT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.
2. [MDA2] favorit, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 49 / V: (6) ~vureți smp, fafuride, făurete sfp / Pl: ~iți, ~e / E: fr favori, -ite, it favorito, rs фаворит] 1 a Preferat. 2 smf Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. 3 smf (Spc) Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și obține profituri din acesta). 4 sf (Spc) Amantă a unui monarh. 5 smf (Spt) Participant la o competiție, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. 6 sm (Mpl) Perciuni lungi care încadrează figura de o parte și de alta, lăsând bărbia liberă.
3. [CADE] *FAVORIT I. adj. și sm. 1 Preferat, care este mai iubit, mai plăcut decît altul sau altceva ¶ 2 Cel ce se bucură de favoarea cuiva. II. FAVORITĂ (pl. -te) sf. 1 Iubita unui suveran: favoritele din harem țin în mînă soarta împărăției turcești FIL. ¶ 2 pl. (‼FAVORIȚI sm. pl.) Barbă ce-și lasă cineva să crească de la urechi în jos, numai de o parte și de alta a obrazului, fără să acopere bărbia (🖼 2055): netezindu-și favoritele negre și lungi DLVR.; are față înflorită, favoriți tufoși și mustăți răsucite NEGR. [fr. < it.].
4. [DEX '98] FAVORIT, -Ă, favoriți, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.
5. [DLRLC] FAVORIT2, -Ă, favoriți, -te, adj. Preferat, predilect. Am să-i cînt bucata lui favorită la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 48. Acolo mi-am găsit În iarbă Culcușul favorit. TOPÎRCEANU, S. A. 45. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare... a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48.
6. [DLRLC] FAVORIT3, -Ă, favoriți, -te, s. m. și f. 1. Persoană iubită cu predilecție de cineva. Băiatul cel mic era favoritul mamei. ◊ (Poetic) Tu care-i fost din pruncie al muzelor favorit. ALEXANDRESCU, P. 47. 2. (În moravurile societăților bazate pe exploatare) Persoană care se bucură de protecția deosebită a unui suveran sau a unui om influent și care trage profituri de pe urma acestei situații. Iar lupul mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. ALEXANDRESCU, P. 126. ♦ (La feminin) Amantă a unui monarh. V. curtezană. Văzuse adesea pe... Diana de Poitiers, favorita regelui și adevărata stăpînă a Franciei. ODOBESCU, S. III 57. 3. Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de cîștig la o cursă.
7. [DLRLC] FAVORIT1, favoriți, s. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează figura, de o parte și de alta a obrazului, lăsînd bărbia liberă. V. barbete. Fură chemați și domnitorii romîni. Erau amîndoi rași, căci Aristarchi ținuse tot timpul bărbierul după el și în ultima clipă îi convinsese să-și dea jos favoriții. CAMIL PETRESCU, O. I 220. E în stare a se bolnăvi dacă ar vedea că un fir de păr dintr-un favorit e mai lung decît celălalt. NEGRUZZI, S. I 64. La 1828 apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă. id. ib. 71. – Pl. și: (s. n.) favorite (DUNĂREANU, CH. 197, CREANGĂ, A. 61).
8. [DLRM] FAVORIT2, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m. și f. I. Adj. Preferat. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită cu predilecție de cineva. ♦ Persoană care se bucură de protecția deosebită a unui suveran sau a unui om influent și care trage profituri de pe urma acestei situații. ♦ (La f.) Amantă a unui monarh. 2. (Sport) Participant la o competiție sportivă, considerat că are cele mai mari șanse de reușită. ♦ Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de cîștig la o cursă. – Fr. favori.
9. [DLRM] FAVORIT1, favoriți, s. m. Barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă. [Pl. și : (n.) favorite] – Fr. favori@.
10. [DN] FAVORIT, -Ă adj. Iubit, preferat. // s.m. și f. 1. Cel iubit cu predilecție de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiție considerat ca avînd cele mai mari șanse de reușită. ♦ Cal socotit a fi capabil să cîștige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte și de alta a feței. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].
11. [MDN '00] FAVORIT, -Ă I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecție de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ◊ cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
12. [Șăineanu, ed. VI] favorit a. care place mai mult: autor favorit. ║ m. cel ce se bucură de favoarea cuiva: favoritul regelui.
13. [Scriban] *favorít, -ă adj. (fr. favori, favorite, d. it. favorito, -a part. d. favorire, a favoriza). Care place maĭ mult: carte favorită. Subst. Care se bucură de favoarea (protecțiunea) cuĭva: favoritu regeluĭ, al saloanelor. F. Amanta unuĭ suveran: doamna de Pompadour era favorita luĭ Ludovic al XV. F. pl. Barbă lăsată să crească numaĭ de-o parte și de alta a feței, ca la tigru.
14. [MDA2] fafuride sfp vz favorit
15. [MDA2] favureți smp vz favorit
16. [MDA2] făurete sfp vz favorit
17. [MDN '00] FAVORIȚI s. m. pl. – favorit (III) [DEX ’98]
18. [DOOM 3] favorit1 (perciune) s. m., pl. favoriți
19. [DOOM 3] favorit2 (preferat) adj. m., pl. favoriți; f. favorită, pl. favorite
20. [DOOM 2] favorit2 (perciune) s. m., pl. favoriți
21. [DOOM 2] favorit1 (preferat) adj. m., s. m., pl. favoriți; adj. f. favorită, pl. favorite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL