1. [DEX '09] FĂTĂTOARE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organ genital al unor femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.
2. [MDA2] fătătoare [At: DOSOFTEI, PS. 266 / Pl: ~oare, ~ori / E: făta + -(ă)toare] 1 a (D. femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. 2 sf (Reg) Oaie care are peste doi ani. 3 sf (Pop) Organ genital al unor animale femele Si: fătăciune (4), pipotă, soție. 4 sf (Pop; rar; prt) Organ genital feminin Si: fătăciune (5). 5 sf (Pop) Loc unde fată animalele Si: fătăciune (6).
3. [CADE] FĂTĂTOARE I. adj. f. 🐑 🐒 Care fată: oaie, vacă ~; la botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare ISP.. II. sf. 1 Locul unde fată animalele ¶ 2 Partea genitală a vacii, a bivoliții, a iepii sau a scroafei.
4. [DEX '98] FĂTĂTOARE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organul genital al unor animale-femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.
5. [DLRLC] FĂTĂTOARE2, fătători, s. f. Locul unde fată animalele.
6. [DLRLC] FĂTĂTOARE1, fătătoare, adj. f. (În opoziție cu stearpă) Care e aptă să fete. La botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare. ISPIRESCU, L. 208. Trei sute de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri. I. IONESCU, D. 369. – Pronunțat: -toa-.
7. [DLRM] FĂTĂTOARE2, fătători, s. f. Locul unde fată animalele. – Din făta + suf. -(ă)toare.
8. [DLRM] FĂTĂTOARE1, fătătoare, adj. f. (Despre animale) Care e aptă să fete. ♦ (Substantivat) Organul genital al unor animale. – Din făta + suf. -(ă)toare.
9. [DOOM 3] fătătoare1 adj. f. (oaie ~), pl. fătătoare
10. [DOOM 3] fătătoare2 s. f., g.-d. art. fătătorii; pl. fătători
11. [DOOM 2] fătătoare1 adj. f., pl. fătătoare
12. [DOOM 2] fătătoare2 s. f., g.-d. art. fătătorii; pl. fătători
13. [DAR] fătătoare2 adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL