1. [DEX '09] FĂȚĂRNICI, fățărnicesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățări. – Din fățarnic.
2. [MDA2] fățărnici [At: NEAGOE, ÎNV., ap. GCR I, 169/32 / Pzi: ~icesc / E: fățarnic] (Înv) 1 vi A părtini. 2 vr A se preface.
3. [CADE] ‡FĂȚĂRNICI (-icesc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor. II. vb. refl. †A se preface, a se arăta altfel de cum este: se fățărnici ca cum n’ar ști nimic din cele urmate puțin înainte BĂLC. [fățarnic].
4. [DLRLC] FĂȚĂRNICI, fățărnicesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se arăta altfel de cum este; a se purta ca un fățarnic; a se preface. Nu te mai fățărnici, tigoare veninoasă ce ești! NEGRUZZI, S. III 37. Emirul... se fățărnici ca cum n-ar ști nimic din cele urmate puțin înainte. BĂLCESCU, O. II 44.
5. [DLRM] FĂȚĂRNICI, fățărnicesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se arăta altfel de cum este, a se purta ca un fățarnic; a se preface. – Din fățarnic.
6. [Șăineanu, ed. VI] fățărnicì v. a se preface: se fățărnici ca cum n’ar ști nimic BĂLC.
7. [Scriban] fățărnicésc (mă) v. refl. Mă prefac, mă port ca ipocritu.
8. [DOOM 3] fățărnici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățărnicesc, 3 sg. se fățărnicește, imperf. 1 sg. mă fățărniceam; conj. prez. 1 sg. să mă fățărnicesc, 3 să se fățărnicească; imper. 2 sg. afirm. fățărnicește-te; ger. fățărnicindu-mă
9. [DOOM 2] !fățărnici (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărnicește, imperf. 3 sg. se fățărnicea; conj. prez. 3 să se fățărnicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL