1. [DEX '09] FĂȚĂRNICIE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. – Fățarnic + suf. -ie.
2. [MDA2] fățărnicie sf [At: NEAGOE, ÎNV., ap. GCR I, 169/9 / Pl: ~ii / E: fățarnic + -ie] 1 (Înv) Părtinire (la judecată). 2 Ipocrizie.
3. [CADE] FĂȚĂRNICIE sf. Prefăcătoria omului care se arată blînd, milos, virtuos, etc., spre a căuta să înșele buna credință a celorlalți: era cu mima curată și fără ~ ISP. [fățarnic].
4. [DLRLC] FĂȚĂRNICIE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, duplicitate. Avea niște ochi nespus de blînzi și de copilăroși... fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. Fățărnicia Prea i-ar fi grozav de-adîncă și de el m-aș îngrozi, Dacă-n stare ar fi de-acestea, neclipind, a ne urzi. DAVILA, V. V. 80. El era cu inima curată și fără fățărnicie. ISPIRESCU, L. 137.
5. [DLRM] FĂȚĂRNICIE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare, atitudine prefăcută, ipocrizie. – Din fățarnic + suf. -ie.
6. [Șăineanu, ed. VI] fățărnicie f. fățărie.
7. [Scriban] fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie. – Maĭ rar fățărie.
8. [DOOM 3] fățărnicie s. f., art. fățărnicia, g.-d. art. fățărniciei; pl. fățărnicii, art. fățărniciile (desp. -ci-i-)
9. [DOOM 2] fățărnicie s. f., art. fățărnicia, g.-d. art. fățărniciei; pl. fățărnicii, art. fățărniciile
10. [D.Religios] fățărnicie, fățărnicii s. f. Lipsă de sinceritate; atitudine prefăcută, ipocrită; ipocrizie, falsitate. ♦ (Bis.) Păcat greu care constituie o piedică în calea mântuirii și duce la rătăcire și erezie. – Din fățărnic + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL