1. [MDA2] fățărit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățări] (Înv) 1 Favorizat2 (la judecată). 2 Ipocrit.
2. [DLRLC] FĂȚĂRIT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Învechit, rar) Fățarnic, prefăcut, ipocrit, simulat. Așa-mi venea-n suflet să cred lămurit Că tot acel joc a fost joc fățărit. COȘBUC, P. II 207. ◊ Fig. Focuri de artificii în care meșteri isteți și dibaci fac să joace, în ochii orbecați ai publicului, tot felul de vîrtejuri luminoase... de fulgere plăsmuite, de sori fățăriți. ODOBESCU, S. II 540.
3. [DLRM] FĂȚĂRIT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Înv.) Fățarnic, prefăcut, ipocrit. – Participiul lui fățări (rar întrebuințat).
4. [DLRM] FĂȚĂRIT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Înv.) Fățarnic, prefăcut, ipocrizie. – Participiul lui fățări (rar întrebuințat).
5. [DEX '09] FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).
6. [MDA2] fățăra v vz fățări
7. [MDA2] fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.
8. [CADE] ‡FĂȚĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor, a ținea parte unuia în paguba altuia: să nu cunoști pre nici-unul den ceia ce judeci, ce să zice să nu fățărești PRV. -MB.. II. vb. refl. A se preface, a se fățărnici: oamenii puteau să se fățărească, dar nu puteau trăi decît ... hărțuindu-se mereu între dînșii SLV. [față].
9. [DOOM 3] fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățăresc, 3 sg. se fățărește, imperf. 1 sg. mă fățăream; conj. prez. 1 sg. să mă fățăresc, 3 să se fățărească; imper. 2 sg. afirm. fățărește-te; ger. fățărindu-mă
10. [DOOM 2] !fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărește, imperf. 3 sg. se fățărea; conj. prez. 3 să se fățărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL