1. [MDA2] fâțâire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: fâțâi] Fâțâială.
2. [DEX '09] FÂȚÂI, fâțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Pop. și fam.; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.
3. [MDA2] fâțăi' v vz fâțâi
4. [MDA2] fâțâi [At: PANN, P. V. III, 63/15 / V: ~țăi, ~țcăi / Pzi: fâțâi, (pop) ~esc / E: fâț + -ăi] 1 vti (D. animale, păsări) A mișca repede coada. 2 vr A se mișca (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost Si: a se foi1 (6). 3 vr (Fam; mai ales d. femei) A merge mișcând accentuat șoldurile. 4 vr (Pex) A se fandosi (2).
5. [MDA2] fâțcăi v vz fâțâi
6. [CADE] BÎȚÎI (-țîiu) vb. intr. 1 – FÎȚÎI: se apropie de mine bîțîind frumușel din coadă (CAR.) ¶ 2 A mișca repede încoace și încolo: sta pe gînduri, bîțîind din piciorul drept (CAR.).
7. [CADE] FÎȚÎI (-țîiu, -țîesc) I. vb. tr. și intr. A-și mișca repede coada, a da din coadă, a bîțîi: iată că vine o coțofană ... tot jucînd și fîțîind din coadă ISP.; miluește cîinele, de vrei să-ți fîțîe coada PANN.. II. vb. refl. A se mișca încoace și încolo, a nu avea astîmpăr [onom.].
8. [DEX '98] FÂȚÂI, fâțâi, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + suf. -âi.
9. [DLRLC] FÎȚÎI, fîțîi și fîțîiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Despre animale, cu determinarea «coada») A mișca repede; a bîțîi. Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63. ◊ Intranz. Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345. 2. Refl. A se mișca încoace și încolo, fără astîmpăr. Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281. ♦ (Rar) A face nazuri, fasoane. Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.
10. [Scriban] fîțîĭ (mă), a -í v. refl. (imit. din fîța-fîța și rudă cu ung. ficcanni, a fi scrîntit, ca bîțîĭ față de ung. biccenni, a șchĭopăta). Fam. Mă tot duc și vin: nu vă maĭ fîțîițĭ pe ușa asta! – Și mă fîrțîĭ (ung. förcsögni, a stropi prin prejur).
11. [DOOM 3] fâțâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâțâi, 3 fâțâie, imperf. 1 fâțâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâțâi, 3 să fâțâie
12. [DOOM 2] fâțâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 fâțâie, imperf. 3 sg. fâțâia; conj. prez. 3 să fâțâie
13. [IVO-III] fâțâesc, -țâe 3, -țâiam 1 imp.
14. [DRAM 2021] fâțâí, fâțâiesc, (fâțăi), v.r. A se agita, a nu avea stare, astâmpăr. – Din fâț „cuvânt care imită o mișcare continuă” (DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] fâțâi, fâțâiesc, (fâțăi), vb. refl. – A se agita, a nu avea stare, astâmpăr. – Din fâț „cuvânt care imită o mișcare continuă” (formă onomatopeică) (DEX, MDA).
16. [DRAM] fâțăi, vb. refl. – A se agita, a nu avea stare, astâmpăr. – Din fâț „cuvânt care imită o mișcare continuă” (formă onomatopeică) + -ăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL