1. [DEX '09] FÂȚÂIALĂ, fâțâieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
2. [MDA2] fâțâială sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 96 / P: ~țâ-ia~ / V: ~țăi~ / Pl: ~eli / E: fâțâi + -eală] Mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost.
3. [DEX '98] FÂȚÂIALĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală.
4. [MDA2] fâțăială sf vz fâțâială
5. [DLRLC] FÎȚÎIALĂ, fîțîieli, s. f. Faptul de a (se) fîțîi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul.
6. [DOOM 3] fâțâială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâielii; pl. fâțâieli
7. [DOOM 2] fâțâială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fâțâielii; pl. fâțâieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL