1. [DEX '09] FAȘINĂ s. f. v. fascină.
2. [MDA2] fașină sf vz fascină
3. [CADE] *FAȘINĂ (pl. -ne) sf. 🎖️ Mănunchiu de nuele care intră în construcțiunea unor lucrări de fortificațiune sau de terasament și care servea adesea pentru a umplea șanțurile ce trebuiau trecute spre a năvăli la asalt (🖼 2051): Cum ei la șanțuri alergau cu scări și cu fașine ALECS. [fr.].
4. [DLRM] FAȘINĂ, fașine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri, uneori umplută cu piatră, folosită la întăirirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări în terenurile desfundate. [Var.: fascină s. f.] – It. fascina.
5. [DN] FAȘINĂ s.f. v. fascină.
6. [Șăineanu, ed. VI] fașină f. mănunchiu de nuiele cu cari s’astupă șanțuri, se repară drumuri, etc.: cu scări și cu fașine AL. (= fr. fascine).
7. [Scriban] *fașínă f., pl. e (it. fascina, de unde și fr. fascine). Legătură de nuĭele, coș de nuĭele cu care se astupă șanțurile ca să treacă o trupă, să escaladezĭ o redută ș. a.
8. [DEX '09] FASCINĂ, fascine, s. f. Legătură de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1. [Var.: fașină s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.
9. [MDA2] fascină sf [At: ALECSANDRI, P. III, 472 / V: (înv) fași~ / Pl: ~ne / E: it fascina, fr fascine] Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, folosit la construirea digurilor și consolidarea terasamentelor și a terenurilor instabile.
10. [DEX '98] FASCINĂ, fascine, s. f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1 [Var.: fașină s. f.] – Din it. fascina, fr. fascine.
11. [DLRLC] FASCINĂ, fascine, s. f. (Mai ales la pl.; și în forma fașină) Legătură de nuiele sau de ramuri, eventual umplută cu piatră, folosită la întărirea terasamentelor, la construirea drumurilor prin regiuni mlăștinoase, la construirea digurilor și în general la unele lucrări în terenurile desfundate. Eu eram așezat sub parapet, pe spate, învălit într-o pătură. Aproape de mine, unii cu spatele de zidul de pămînt alții pe fascine, stăteau cîțiva flăcăi la cislă. SADOVEANU, O. VI 67. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Cum ei la șanțuri alergau Cu scări și cu fașine! ALECSANDRI, P. III 442. -Variantă: fașină s. f.
12. [DLRM] FASCINĂ s. f. v. fașină.
13. [DN] FASCINĂ s.f. Mănunchi de nuiele sau de ramuri folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. [Pl. -ne, var. fașină s.f. / cf. fr. fascine, it. fascina].
14. [MDN '00] FASCINĂ s. f. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc. (< it. fascina, fr. fascine)
15. [MDO] fașină
16. [DOOM 3] fascină s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine
17. [DOOM 2] fascină s. f., g.-d. art. fascinei; pl. fascine
18. [DER] fașină (fașine), s. f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor. Fr. faacine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL