1. [DEX '09] FARNIENTE s. n. (Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [Pr.: -ni-en-] – Cuv. it.
2. [MDA2] farniente ssg [At: NEGRUZZI, ap. CADE / P: ~ni-en~ / E: it farniente] (Liv; șîs dolce ~ ) Lenevie (totală).
3. [CADE] *FARNIENTE sbst. Nelucrare, lenevire: Ieșenii iubesc liniștea și acel drag ~ din care se alcătuește cea mai mare parte din viața lor NEGR.; mai adesea în expr.: dolce ~, trîndăvie, dulce lenevire [it.].
4. [DLRLC] FARNIENTE s. n. (Italienism) Trîndăvie, inactivitate, lenevie. Influența învecinatei Italie m-a făcut un fierbinte adorator al dulcelui farniente. ALECSANDRI, S. 51. Iașenii iubesc liniștea și acel drag farniente din care se alcătuiește cea mai mare parte din viața lor. NEGRUZZI, S. I 70.
5. [DLRM] FARNIENTE s. n. (Italienism) Inactivitate, lenevie, trîndăvie. – It. farniente.
6. [DN] FARNIENTE s.n. (Italienism; rar) Lenevie, trîndăvie. ◊ Dolce farniente = atitudinea de a se complăcea în trîndăvie, socotită ca plăcută; plăcută trîndăvie. [< it. (il dolce) far niente].
7. [MDN '00] FARNIENTE s. n. levitație, trândăvie. ♦ dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie. (< it. /il dolce/ far niente)
8. [DCR2] farniente s. (cuv. it.; livr.) Inactivitate, trândăvie ◊ „Semnalez declicul poeziei, adică o scoatere din farniente a cititorului prin surpriza unui alt limbaj decât cel comun [...]” Săpt. 12 IV 85 p. 2 (DN3; cuvântul este mai vechi în română)
9. [Șăineanu, ed. VI] farniente n. neocupațiune, lene: dolce farniente.
10. [Scriban] *farniénte m. (it. far, a face, și niente, nimic). Om trîndav: acest om e un farniente. S. n. A trăi într’un dulce farniente (saŭ it. dolce far niente), a trăi în absolută trîndăvie.
11. [DOOM 3] farniente (it.) (livr.) (desp. -nien-) s. n. (și în: dolce ~)
12. [DOOM 2] !farniente (it.) (livr.) (-nien-) s. n.
13. [IVO-III] farniente invar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL