1. [DEX '09] FARFARA, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara.
2. [MDA2] farfara sf [At: ISPIRESCU, REV. NOUĂ I, 32 / V: (nob) fărfală (A: nct) / Pl: ~le / E: tc farfara] (Fam; prt) 1 Flecar (1). 2 Bârfitor (1). 3 Persoană care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora.
3. [CADE] FARFARA sm. 1 Palavragiu, flecar, care nu știe să ție o taină, gură-spartă ¶ 2 ⊕ Advocat [tc.].
4. [DLRLC] FARFARA, farfarale, s. f. (Familiar) Persoană care nu păstrează secretele; flecar, palavragiu. Și mierla cînta, Iar îi răspundea: Ba, sturzule, ba; Io nu te-oi lua, Nu te-oi săruta, Că ești farfara. TEODORESCU, P. P. 455.
5. [DLRM] FARFARA, farfarale, s. f. (Fam.) Persoană neserioasă; flecar, palavragiu. – Tc. farfara.
6. [Șăineanu, ed. VI] farfarà adv. și m. 1. încoace și încolo: a umbla farfara; 2. toacă-gura. [Turc. FARFARA].
7. [Scriban] farfará f. (turc. farfara, d. ar. ferfere, de unde și sp. fanfarron; ngr. farfarâs. V. fanfaron). Fam. Flecar, palavragiŭ.
8. [MDA2] fărfală sf vz farfara
9. [DOOM 3] farfara (înv.) s. f., art. farfaraua, g.-d. art. farfaralei; pl. farfarale
10. [DOOM 2] farfara (fam.) s. f., art. farfaraua, g.-d. art. farfaralei; pl. farfarale, art. farfaralele
11. [DER] farfara adj. – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr. fărfără. Tc. farfara, din arab. farfîr (Șeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς, cf. bg. farfara. Aparțin aceluiași radical fanfară, s. f., din fr. fanfare și fanfaron, adj., din fr. fanfaron, cf. mr. fanfaron, din it.
12. [Onomastic] FARFARA adj. cf. gr. Фαρφαρᾶ sau tc., (?) 1. – munt. (17 B I 329, II 331). 2. Farfareanu, Al. (IO 35). 3. Fîrfarea (16 B IV 404). 4. Cf. scurtat, Farfa, sau din altă temă, (16 B II 283).
13. [Argou] farfara, farfarale s. f. (peior.) 1. flecar, palavragiu. 2. persoană neserioasă în al cărui cuvânt nu poți avea încredere.
14. [DAR] farfara2, adv. (pop. înv.) încoace și încolo, brambura; în expr. a umbla farfara = a umbla brambura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL