1. [DEX '09] FĂRDELEGE s. f. v. fărădelege.
2. [MDA2] fărdelege sf vz fărădelege
3. [DLRM] FĂRDELEGE s. f. v. fărădelege.
4. [DEX '09] FĂRĂDELEGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelege s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).
5. [MDA2] fărădelege [At: COD. VOR. 170/9 / V: fărdelege (S și: înv făr' delege, (îvr) fărăleage / S și: (înv) fără-de-lege, fără de lege / Pl: ~egi / E: fără + de4 + lege după vsl безакониж] 1-2 smf, a (Bis; înv) Necredincios. 3-4 smf, a (Bis; înv) Păcătos. 5-6 smf, a (Bis; înv) Criminal2 (1). 7 av În mod nelegiuit. 8 sf (Înv) Sacrilegiu. 9 sf (Îvp) Nelegiuire.
6. [MDA2] fărăleage sf vz fărădelege
7. [CADE] FĂRĂ-LEGE = FĂRĂ-DE-LEGE.
8. [CADE] FĂRĂ-DE-LEGE I. sf. Nelegiuire, faptă nelegiuită: hojma le spunea ... ce-i așteaptă pentru fără-de-legile lor NEGR.. II. adj. Nelegiuit: păcat, sărmanul, să moară ca un cîne ~ CRG. [fără+de+lege].
9. [DLRLC] FĂRĂDELEGE, fărădelegi, s. f. Faptă rea, nelegiuire, mișelie, ticăloșie. Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260. – Variantă: fărdelege (ALECSANDRI, P. A. 172) s. f.
10. [DLRM] FĂRĂDELEGE, fărădelegi, s. f. Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelege s. f.] – Din fără + de + lege (după v. sl. bezakomije).
11. [Șăineanu, ed. VI] fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.
12. [Scriban] fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.
13. [DOOM 3] +fără de lege (nelegiuit) (înv.) loc. adj. (oameni ~)
14. [DOOM 3] fărădelege s. f., art. fărădelegea, g.-d. art. fărădelegii; pl. fărădelegi
15. [DOOM 2] fărădelege s. f., art. fărădelegea, g.-d. art. fărădelegii; pl. fărădelegi
16. [MDO] fărădelege
17. [IVO-III] fără-de-lege.
18. [DE] INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o greșeală îndeamnă la o fărădelege – Publilius Syrus, „Sententiae”, 269.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL