1. [MDA2] farcău sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ăi / E: ns cf mg fark „coadă”] (Reg) 1 Om ușuratic. 2 Hoinar.
2. [DE] FARCĂU, cel mai înalt vârf din M-ții Maramureș, alcătuit din porfire, calcare și gresii. Alt.: 1.961 m. Pășuni alpine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL