[DE] FARADAY [færədei], Michael (1791-1867), fizician și chimist englez. Unul dintre fondatorii electromagnetismului. A descoperit fenomenul de inducție electromagnetică (1831), paramagnetismul și diamagnetismul (1845). Contribuții în electrostatică și la studiul luminii polarizate (a descoperit, în 1845, fenomenul de polarizare rotatorie în câmp magnetic, numit și efect F.). A formulat (1833-1834) legile cantitative ale electrolizei (legile luii F.), a introdus noțiunile de ion, catod, anod, electrod, echivalentul electrochimic (numărul lui F.), a realizat lichefierea clorului și al altor gaze și a descoperit ((1824) benzenul. A enunțat legea conservării sarcinilor electrice (1843) și a elaborat teoria electrizării prin influență și principiul ecranului electrostatic (cușca F.). Numele său a fost atribuit unității de capacitate (faradul) și numărului ce exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii unui atom-gram dintr-un element (constanta F.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL