1. [DEX '09] FANDARE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda.
2. [MDA2] fandare sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 32 / Pl: ~dări / E: fanda] Executare a unui pas mare, înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate.
3. [CADE] *FANDARE sf. ⛹ Faptul de a se fanda; mișcarea ce se face în acest scop (🖼 2036).
4. [DLRLC] FANDARE, fandări, s. f. (Sport) Acțiunea de a fanda. Era întotdeauna întîia lui mișcare, accentuată în clipele de mînie cu salturi brusce, ca fandări repetate de scrimă. CAMIL PETRESCU, N. 119.
5. [DLRM] FANDARE, fandări, s. f. (Sport) Acțiunea de a fanda.
6. [DN] FANDARE s.f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei; figură la scrimă prin care se înaintează către adversar. [< fanda].
7. [DEX '09] FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre.
8. [MDA2] fanda vi [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr fendre] (Spt) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate.
9. [CADE] *FANDA (-dez) vb. refl. ⛹ A înainta cu un picior fără a mișca pe celălalt (în scrimă) [fr. se fendre].
10. [DLRLC] FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare îndoind piciorul de la genunchi și ținînd celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pămînt.
11. [DLRM] FANDA, fandez, vb. l. Intranz. (Sport) A face un pas mare, îndoind piciorul de la genunchi și ținînd celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pâmînt. – Fr. (se) fendre.
12. [DN] FANDA vb. I. intr. (Sport) A înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsînd greutatea corpului pe el, ținîndu-l pe celălalt perfect întins. [Cf. fr. se fendre].
13. [MDN '00] FANDA vb. intr. (sport) a înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsând greutatea corpului pe el, ținându-l pe celălalt întins. (după fr. fendre)
14. [DOOM 3] fandare s. f., g.-d. art. fandării; pl. fandări
15. [DOOM 2] fandare s. f., g.-d. art. fandării; pl. fandări
16. [DOOM 3] fanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fandez, 3 fandează; conj. prez. 1 sg. să fandez, 3 să fandeze
17. [DOOM 2] fanda (a ~) vb., ind. prez. 3 fandează
18. [DER] fanda (fandez, -at), vb. – 1. A face un pas mare înainte, în scrimă sau gimnastică. – 2. A se zbate, a se strădui. Fr. fendre. Cu cel de al doilea sens este familiar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL