1. [DEX '09] FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.
2. [MDA2] fanaragiu2 sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 328 / V: fân~ / Pl: ~ii / E: tc fenarği] 1 (Înv) Lampagiu. 2 (Reg) Om de nimic.
3. [MDA2] fanaragiu1 a [At: ALECSANDRI, T. 138 / Pl: ~ii / E: Fanar + -agiu] (Îvr; dep) Fanariot.
4. [CADE] FANARAGIU2 sm. Fanariot [Fanar2].
5. [CADE] ❍FANARAGIU1 sm. Mold. Aprinzător de felinare, lampagiu: nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragii care strigau regulat „raita!” NEGR.; ~l companiei de gaz a început să închidă becurile CAR. [tc.].
6. [DLRLC] FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu aprinderea felinarelor de pe străzi; lampagiu. Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178.
7. [DLRM] FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea felinarelor de pe străzi ; lampagiu. – Tc. fenarcı.
8. [Șăineanu, ed. VI] fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele: fanaragii cari strigau regulat raita NEGR. [Turc. FANARDJI].
9. [Șăineanu, ed. VI] fanaragiu m. fanariot (ironic): pe când Domnii greci cei fanaragii AL.
10. [Scriban] fanaragíŭ m. (turc. fenarği, fenerği). Mold. Cel care aprinde fanarele de pe strade.
11. [MDA2] fânaragiu sm vz fanaragiu
12. [DOOM 3] fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii (desp. -gi-ii)
13. [DOOM 2] fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii (-gi-ii)
14. [DAR] fanaragiu2, fanaragii, s.m. (înv.) fanariot.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL