1. [DEX '09] FAMILIST, -Ă, familiști, -ste, s. m. și f. (Fam.) Persoană căsătorită, persoană care și-a întemeiat o familie (1). – Familie + suf. -ist.
2. [MDA2] familist, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 6 / V: (înv) ~stru / Pl: ~iști / E: familie + -ist] 1 Persoană căsătorită (cu copii). 2 (Reg) Familier1.
3. [CADE] *FAMILIST sm. proverb Om cu familie: sînt ~precum videți, însă poate mă-ți întreba unde mi-e familia? ALECS.
4. [DLRLC] FAMILIST, familiști, s. m. (Familiar) Bărbat căsătorit. Eu am ambiț, domnule, cînd e vorba la o adică de onoarea mea de familist. CARAGIALE, O. I 44. ◊ (Adjectival) Ofițerii familiști... cutreierau prăvăliile și se aprovizionau. BART, E. 140.
5. [DLRM] FAMILIST, familiști, s. m. (Fan.). Bărbat căsătorit. – Din familie + suf. -ist.
6. [DN] FAMILIST, -Ă s.m. și f. Persoană căsătorită. [< familie + -ist].
7. [MDN '00] FAMILIST, -Ă s. m. f. persoană căsătorită, care și-a întemeiat o familie. (< familie + -ist)
8. [Șăineanu, ed. VI] familist m. om cu familie: onoarea mea de familist CAR.
9. [Scriban] *familíst m. (d. familie). Om cu familie, maĭ ales care are copiĭ.
10. [MDA2] familistru sm vz familist
11. [DOOM 3] familist s. m., pl. familiști
12. [DOOM 2] familist s. m., pl. familiști
13. [CECC] Onoarea de familist – Sînt vorbele lui Jupîn Dumitrache, de cîteva ori repetate în O noapte furtunoasă de Caragiale. Au devenit o aluzie folosită totdeauna cu intenții comice, pentru o situație asemănătoare cu cea a eroului caragialean, atins în onoarea sau în ambițiile sale. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL